Legat de subiectul din postul anterior, citesc deunazi pe un site de reduceri (nu spun care, sper ca se vor autosesiza daca citesc acest articol):

“Principala noastra grija este sa oferim clientilor nostri servicii si produse de calitate la cele mai bune preturi. De aceea, am ales sa implementam, pe langa inovatia platii fara card, un sistem prin care dumneavoastra sa  cunosteti locatia furnizorului de la care cumparati oferta.”

Amuzant este ca, in timp ce se promoveaza ca “inovatori” pentru ca nu iti impun sa platesti cu cardul, au implementata posibilitatea de a plati cu … cardul, evident:).

Dragi comercianti, inconsistenta in comunicare, pe site-ul propriu este unul dintre cele mai mari dezavantaje pe care vi le creati in raport cu cumparatorii.

Astfel, desi oferta de pe site-ul de reduceri respectiv era destul de tentanta, nu am cumparat pana la urma vouchere pentru ca, dupa ce am citit “despre noi” si “cum functioneza” am sunat la pensiunea in cauza, am aflat ca in weekend-uri nu mai era nimic liber, iar preturile erau mult diferite decat cele promovate pe site-ul de reduceri respectiv.

Asa ca, atentie la “inovatii”!

Citeam zilele trecute despre plata online versus ramburs pe blog la unul dintre cei mai importanti “activisti” din aceasta industrie, Radu Apostolescu.

Un foarte ferm punct de vedere ce a starnit aprige discutii. Nu comentez aici ceea ce as putea comenta direct acolo, ci vreau sa privesc subiectul platii din alt unghi. Din cel al consumatorului.

Eu cumpar online din 2004. Fix anul in care a aparut ePayment. Si da, fix pentru ca lucram cu ei. Dar cumpararea online nu am luat-o ca pe o sarcina de serviciu, ci mai mult ca sa inteleg mersul lucrurilor prin eCommerce si fenomenul in sine.

Odata incercata prajitura, cardul a fost brusc in pericol . Acum comand in fiecare luna online, de cateva ori. Platesc cu cardul de cate ori pot. Mi-e mult mai la indemana pentru ca veniturile mele ajung direct pe card si de cele mai multe ori sunt fara cash in casa si in portofel.

Am platit si ramburs, si prin transfer bancar, platesc facturi, cumpar jucarii pentru copil, bilete de avion si vacante, asigurari medicale, carti la greu, telefoane, accesorii diverse si, mai nou, de cateva luni, tot felul de vouchere de pe FunDeal sau Groupon. Am platit cu cardul si pe Amazon, si la KLM si pe site-uri de booking sau in magazine noname de haine sau merchandise de prin State.

Am avut ceva emotii cand am vazut o suma blocata pe card dubla decat biletele de avion rezervate la KLM, dar nici chiar atunci nu am avut mai putina incredere in a plati cu cardul pe net. Si am un singur card pe care imi intra toti banii si doar cu el platesc.
Cred ca problema la platile online nu este in totalitate legata de neincrederea cumparatorului in a-si da datele cardului pe net, ci mai ales din neincrederea  ca primeste ce a comandat si din dorinta de a vedea si atinge/testa ceea ce comanda.

De aceea, pe site-urile de servicii plata online poate ajunge si la 90% din totalul veniturilor. Din acelasi motiv plata pentru bunuri fizice este preferata a fi la livrare. De cele mai multe ori, romanii vor sa vada ceea ce primesc inainte sa plateasca. Desi chiar si asta este o falsa siguranta. Cati dintre noi tin curierul la usa daca isi comanda spre exemplu, un telefon de la Orange sau Vodafone, pana cand baga SIM-ul, pornesc telefonul sau un apel si vad ca functioneaza corect? Sau cati clienti eMag au stat cu responsabilul de transport la usa pana cand au vazut ca plasma comandata are toate functionalitatile promovate pe site? Sa fim seriosi.

La cresterea comertului online nu conteaza atat de mult modalitatea de plata, ci numarul metodelor de plata pe care un cumparator le are la dispozitie (detaliez mai tarziu), profesionalismul magazinului si primele experiente in achizitiile online.

Din pozitia de cumparator e important sa:

• Poti plati repede online, adica sa nu dureze mai mult decat sa treci cardul prin POS-ul din hypermarket si daca se poate sa nu fii nevoit sa completezi multe formulare. Spre exemplu, eu prefer sa platesc la Orange sau Romtelecom versus Vodafone, pentru ca Orange nu vrea sa ii completez si CNP-ul, telefonul, emailul la fiecare tranzactie. Abia astept sa vad cum e sa platesc din Home Bank-ul ING desi acum, din cate stiu, numai la paravion.ro se pot efectua astfel de plati.
• Sa stii sigur ca primesti acasa ceea ce ai comandat – iar aici magazinele contribuie cu 100% la experienta cumparatorului (prin caracteristici complete ale produselor, incurajarea review-urilor din partea cumparatorilor, livrarea de produse verificate, functionale, schimbarea rapida a produselor ajunse defecte). Cumparatorul nu trebuie sa isi mai puna problema pe viitor ca primeste plasma de pe raft, un produs resigilat in locul unuia nous au un laptop care are deja amprente pe el.
• Sa vezi review-uri mai ales la produsele mai scumpe sau care nu au pe site o descriere completa.
• Sa ai acces usor la cat mai multe informatii despre produs direct in magazine sau la maximum 1-2 clickuri distanta.

Asadar, polemica plata online vs plata ramburs nu prea isi are rostul din perspectiva clientului. Cred ca majoritatea jucatorilor din aceasta piata trebuie sa investeasca mai mult in canalizarea mentalitatii publicului direct in asa fel incat increderea in cumparaturile pe web sa creasca, indiferent de metoda de plata.

Ca mama a unui copil de 1 an, am trecut deja de la turul prin magazine cu produse pentru bebelusi la raidul prin magazinele cu jucarii. Si unde poate fi mai haios sa cumperi jucarii decat online?

Sunt mii, zeci de mii de jucarii repartizate pe sute de rafturi de magazine online. In offline n-ai sa gasesti niciodata asa varietate ca pe Internet. Mai mult, accesul e la cateva clickuri distanta.

Dar intentia mea nu este sa laud cumpararea de jucarii pe net, ci sa va povestesc despre una dintre cele mai placute experiente pe care le-am avut in ultimul an in comertul online romanesc.

Zilele trecute am ajuns prin Ikea. Langa magazinul de mobila, o mare de brazi. Mai mici, mai mari, mai ramurosi, mai cheliosi. De tati pentru tati. Preturile pe masura marimii si grosimii. Adicatelea, unul mai mic si mai chelios era pe la 69 de RON. Altii mai rasariti pe la 100, 150 si mult peste. Deja de la 150 RON in sus mi se par de lux.

Faza misto era ca aveau etichete colorate pe ei. Daca era albastru era la cea mai ieftina categorie. Daca era roz era la vreo 100 si tot asa. Da’ nu scria nicaieri. Era un om mai in varsta care iti povestea legenda Prin mijlocul gramezii cu brazi ,niste tinerei din astia mai de la stana. Unul vorbea la telefon si ceilalti participau la conversatie. Pe ei aveau niste veste. Ghiciti ce scria pe veste, pe spate? Ebrazi.ro.

Am vazut recent pe Internet un studiu pentru piata americana (http://www.emarketer.com/Article.aspx?id=1005224 ) in care se arata ca locuitorii din Statele Unite au inceput sa cumpere online din ce in ce mai multe jocuri si gadget-uri.

Dar noi, romanii, ce cumparam? Pai, sa vedem. Prin 2004-2005 cel mai bine se vindeau online, cu plata prin card, serviciile de continut (abonamente la reviste, la tv online – ProTv International vindea bine pe atunci desi aproape exclusiv catre diaspora – deci nu se pune), componentele de computere, cartile, florile, cadourile, cartele de voce etc. Cu alte cuvinte maruntisuri. Vanzarile de electronice si electrocasnice cresteau vioi dar romanii nu plateau cu cardul online pentru ca preferau sa vada produsul la “fata” si apoi sa scoata banutii din portofel.